Geneză - partea I

The Bible Project (Torah Series)

Clipul oferă o prezentare a primei părți a Genezei, cartea ce deschide Sfânta Scriptură.  Vom vedea că mesajul capitolelor 1-11 este că atunci când oamenii pretind autonomie față de Dumnezeu, când definesc binele și răul ei înșiși, se ajunge la o lume a tragediei și a morții.

Vedeți AICI rapid toată seria Tora, cu subtitrările sigure (făcute de noi).

Clipul face parte din The Bible Project, de unde îl puteți descărca la rezoluție mare.

Clipul are subtitrare în limba română, ce poate fi descărcată de aici în varianta noastră. Am lucrat pe o subtitrare existentă, al cărei autor nu îl cunoaștem.

 

Durată: 5 min 25 secunde (plus mesajul de final)
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube (ORIGINAL) Vezi pe YouTube (VARIANTA SIGURĂ)
Etichete:

Dacă nu vedeți subtitrarea în limba română, activați-o!

Dat fiind că subtitrările de pe YouTube sunt editabile colectiv, nu putem garanta pentru subtitrarea pe care o vedeți acum. Putem însă garanta pentru subtitrarea în forma prelucrată de noi (vedeţi linkul notat ca variantă sigură). Vedeți alăturat cum puteți descărca clipul și subtitrarea pregătită de noi.

Subtitrarea în limba română

Jon: Prima carte din Biblie este o carte de care probabil ați auzit, numită Geneza.

Timp: „Geneza” provine dintr-un cuvânt ebraic, ce se pronunță „reișit” și înseamnă început.

Jon: Sunt multe istorii în cartea Genezei, și ar fi ușor să extragem doar una anume și să încercăm să vă spunem ce ar putea însemna. Dar noi credem că cel mai bun mod de a înțelege această carte este să o privim ca pe un întreg și să vă arătăm cum a fost gândit totul.

Timp: Cartea este concepută în două părți principale. Avem capitolele 1-11, care spun povestea lui Dumnezeu și a întregii lumi, și apoi avem a doua parte, despre Dumnezeu și familia lui Avraam, în capitolele 12-50. În modul în care se leagă aceste două părți găsim mesajul cărții.

Jon: Bine, haideți să o luăm de la început. Prima parte a Genezei începe cu relatarea creației, unde Dumnezeu creează totul.

Timp: Cum anume are loc aceasta, desigur, generează numeroase dezbateri. Ia un haos întunecat și cu multă apă și îl transformă într-o frumoasă grădină, unde oamenii pot să se dezvolte.

Jon: Aceasta sună frumos.

Timp: Chiar sună frumos. De fapt, de șapte ori Dumnezeu spune despre tot ce a făcut că este bun.

Jon: Aici întâlnim primele personaje umane din Biblie: Adam și Eva.

Timp: Amândoi sunt atât personaje individuale cât și reprezentative. „Adam” este cuvântul ebraic pentru umanitate, iar „Eva” este cuvântul ebraic pentru viață. Și Dumnezeu îi creează după chipul Lui. Cu alte cuvinte, umanitatea reflectă sau este menită să reflecte creativitatea, bunătatea și caracterul Creatorului în lumea pe care El a creat-o. Ei ar trebui să se reproducă, să creeze civilizații, comunități, artă, grădini și toate celelalte. Dar le oferă o alegere morală legat de modul în care vor construi această lume. Și tocmai la aceasta se referă pomul cunoașterii binelui și răului.

Jon: Și El le spune: „Nu mâncați din fructele acestui pom, căci veți muri.” Despre ce este vorba?

Timp: Până acum Dumnezeu a fost Cel care a definit și oferit ceea ce este bun. Deci Dumnezeu este Cel care deține cunoștința binelui și răului. Acest pom reprezintă o alegere: se vor încrede oamenii în definiția lui Dumnezeu despre bine și rău, sau se vor folosi de această ocazie pentru a defini ei înșiși binele și răul?

Jon: Și Adam și Eva au mâncat fructul.

Timp: Aceasta este explicația biblică de bază pentru conceptul de păcat, acea dorință de a lua propriile mele decizii, întoarcerea spre sine a inimii omului pentru a face ce este bine pentru mine și tribul meu, chiar dacă este în detrimentul tău și al tribului tău.

Jon: Problema este că oamenii se descurcă oribil la a defini binele și răul fără Dumnezeu. Și astfel acum, că omenirea a făcut această alegere, lucrurile iau o întorsătură…

Timp: …o întorsătură urâtă. Așa că Geneza 3-11 trasează această spirală descendentă a întregii omeniri. Deci Adam și Eva nu mai pot avea încredere unul în celălalt. Avem o scurtă istorie despre cum ei erau goi și nu aveau nici o problemă înainte, dar acum se simt rușinați, pentru că deodată definiția lui Adam despre bine și rău poate fi diferită de cea a Evei. Așa că se ascund unul de celălalt.

Jon: Și mai este o istorie a ispitei: Cain este gelos pe fratele lui Abel, cedează (geloziei) și îl ucide.

Timp: Este o istorie imediat după Cain, despre un om numit Lameh. Tot ce știm despre Lameh este că a strâns soții, ca pe niște proprietăți, și cânta cântece despre faptul că este mai violent și răzbunător decât a fost Cain vreodată și că este mândru de asta.

Jon: Lucrurile merg atât de rău cu rasa umană, încât îl vedem pe Dumnezeu luând decizia de a ne nimici.

Timp: De obicei ne gândim la istoria potopului de parcă Dumnezeu era furios, dar de fapt începe cu tristețea și durerea lui Dumnezeu legat de starea lumii Lui. Așa că, din dorința sa fierbinte de a păstra bunătatea lumii Sale, o spală prin potop.

Jon: Dar există o licărire de speranță. Îl alege Noe și întreaga sa familie și îi salvează pe această barcă.

Timp: Nu uita de animale!

Jon: Exact. Și animalele. Așa că Noe și familia sa dau un nou început omenirii. Trebuie să fie un individ destul de grozav.

Timp: Dar e o istorie pe care cei mai mulți nu o știu, fiind într-un fel ciudată. Noe coboară din barcă, sădește o vie, face vin și se îmbată foarte tare. Se întâmplă apoi ceva descris vag, în cort, cu fiul său. Este o istorie tragică.

Jon: De aici omenirea crește din nou, dar lucrurile sunt la fel de rele ca înainte. Iar ultima relatare este faimoasa relatare a Turnului Babel.

Timp: În această relatare avem toate neamurile unite pentru a folosi această nouă tehnologie de care dispun: cărămida. Vor să își facă singuri un nume, să construiască un mare oraș cu acest turn imens care va ajunge până la zei. Dar Dumnezeu știe că acest oraș va fi un coșmar, așa că, în mila Sa, El îi risipește. Toate aceste istorii subliniază aceeași idee de bază: când oamenii pretind autonomie față de Dumnezeu, când definesc binele și răul ei înșiși, se ajunge la o lume a tragediei și a morții.

Jon: Toate acestea ne fac să ne întrebăm: există vreo speranță pentru omenire?

Timp: Da, există! Este relatarea imediat următoare, care răspunde la această întrebare. Este începutul misiunii lui Dumnezeu de a salva și de a reface lumea Sa.