Liturghia ca joacă

Radu și Oana Capan

Nu este Liturghia un lucru extrem de serios? Dar dacă mai mulți teologi – dintre care unul a ajuns Papă! – adoptă imaginea jocului pentru Liturghie, înseamnă că aceasta aduce lumini importante, care merită explorate. Într-o vreme în care calculăm cam totul în termenii rentabilității, imaginea Liturghiei ca joacă ne invită să ne eliberăm de utilitarism, dar și să o trăim cu aceeași bucurie și dedicare cu care îi vedem pe copii că se joacă.

Episodul 4 din seria „Sfânta Liturghie – între ce și de ce”, produsă de Biroul pentru Evanghelizare și Cateheză al Eparhiei de Cluj-Gherla.

Durată: 8 min 48 secunde
Limba (audio): română

Vezi pe YouTube
Etichete: *

Acum un secol, un mare teolog, pe numele lui Romano Guardini, scria o carte intitulată „Spiritul liturgiei”, în care, printre altele, compara Liturghia cu… o joacă! Așa cum copiii nu se joacă urmărind vreun câștig, ci de dragul jucatului, tot așa, considera pr. Guardini, Liturghia nu trebuie analizată din perspectiva mercantilă a lui „mie ce-mi iese dacă particip?”, ci trebuie să fie un timp trăit cu Dumnezeu, de dragul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, oricine știe ceva despre etimologia cuvântului „liturgie”, știe că s-ar traduce în esență din greacă cu „lucrarea” sau „munca poporului”. Departe de a fi o joacă, Liturghia este o activitate care presupune o oarecare trudă pentru credincioși, dar care merită prin ceea ce câștigăm în cele din urmă. Hmmm! Muncă sau joacă? Răspunsul este „da” și vă propunem să explorăm puțin ambele variante.