Mărgăritarul de mare preț

Evanghelia începe astfel, Matei 13,44: «”Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela. La fel, Împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără. Din nou, Împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. Când s-a umplut, oamenii îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău. Tot așa va fi la sfârșitul lumii: îngerii vor veni și îi vor separa pe cei răi dintre cei drepți și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. Ați înțeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale Împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi și vechi”.»

În regulă, acesta e finalul Evangheliei. Să le parcurgem pe fiecare împreună – puteți vedea că aici Isus oferă trei parabole ale Împărăției, trei ultime parabole ale Împărăției, care sunt puțin mai scurte, și încheie cu această afirmație finală despre cărturarii instruiți pentru Împărăția lui Dumnezeu. Ce se întâmplă deci în aceste versete? Mai întâi vreau să spun că, la fel ca în cazul altor parabole, primele două pe care le avem în această duminică conțin o întorsătură ce ne ajută să înțelegem care e mai exact misterul pe care vrea să îl dezvăluie Isus. Altfel spus, trebuie să căutăm elementul surprinzător din parabolă, din ghicitoare, iar ea ne va da indicii despre misterul Împărăției. Astfel, deși parabolele sunt foarte cunoscute sunt anumite părți ce par puțin ciudate dacă ne oprim și reflectăm o clipă, sau dacă încercăm să ne punem în locul audienței evreiești a lui Isus din sec. I. Astfel, în privința primei parabole, comoara ascunsă în ogor, putem vedea deja că există aici un element neașteptat. Gândiți-vă la aceasta pentru o secundă. Dacă v-ați plimba și ați găsi o comoară ascunsă într-un ogor, ce ați face? Ei bine, nu știu voi, dar dacă eu aș vrea să păstrez comoara, aș dezgropa-o și aș lua-o cu mine. Dar nu aceasta face persoana de aici. Se spune aici că a găsit comoara într-un ogor și a ascuns-o și apoi cu bucurie s-a dus și a vândut tot ce avea pentru a cumpăra acel ogor.

Acesta e un răspuns ciudat la găsirea unei comori ascunse. De obicei, oamenii ar lua comoara și apoi s-ar duce și ar folosi-o, ar vinde-o, nu?! Și ar deveni bogați, sau ar folosi-o pentru a-și cumpăra ceea ce își doresc. Tipul acesta găsește comoara, aparent o îngroapă la loc, o ascunde și apoi merge și cumpără terenul în care e ascunsă comoara. Ce se întâmplă aici? Ce caută Isus să spună? Cred că și aici mesajul de bază al parabolei se găsește în elementul surpriză. Și anume: nu putem fura Împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să renunțăm la tot pentru a o obține. Deci el nu poate obține pe nedrept Împărăția. Trebuie să vândă tot ce are și să cumpere terenul unde e ascunsă comoara. Aceasta ne spune atât că Împărăția e o realitate ascunsă, nu zace la suprafață, este ceva îngropat, ascuns, dar este și ceva ce nu poate fi furat. Trebuie să dăm tot ce avem pentru a o dobândi. Și totuși în același timp, deși e ascunsă, e valoroasă, e prețioasă, de fapt ne va face bogați din punct de vedere spiritual, cu răsplata vieții veșnice. Deci aceasta e prima parabolă, una grozavă, mai ales dacă vă plac, cum îmi plac mie, romane ca „Insula comorii”. Această idee a căutării unei comori pierdute, căutarea aurului pierdut – e ceva ce găsim în culturi umane diferite: ideea de a căuta o comoară. Așa că Isus preia acea temă comună a comorii pierdute, a aurului ascuns, și o folosește pentru a ne arăta că Împărăția este prețioasă, Împărăția este valoroasă, ea merită totul. Pentru ea merită să pierdem totul. O imagine similară se găsește în a doua parabolă de aici, care e cunoscută în mod obișnuit ca parabola mărgăritarului de mare preț. Se spune că Împărăția e asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase și când găsește un anume mărgăritar de mare valoare, merge și vinde tot ce are și îl cumpără.

Din nou, care e întorsătura aici? Pe de o parte, poate părea doar o poveste obișnuită despre cineva în căutare de mărgăritare. Întorsătura apare însă în răspunsul omului. Dacă ați găsi – din nou, puneți-vă în locul lui – acest mărgăritar unic, acest mărgăritar superb de mare valoare, ați vinde totul pentru a-l obține? Cu alte cuvinte, v-ați vinde casa, v-ați vinde hainele, toate bunurile, doar pentru a obține acel mărgăritar? Aceasta ar fi o problemă, căci ați putea mânca un mărgăritar? Îl puteți bea? Puteți locui într-un mărgăritar? Vă va oferi adăpost? Nu! Altfel spus, omul reacționează exagerat la descoperirea minunatului mărgăritar. Renunță la toate de dragul unui singur lucru: mărgăritarul de mare preț. Pare a fi, într-un fel, nebun. Dacă ați întâlni pe cineva care umblă în haine rupte și nu deține nimic și l-ați întreba: „Ești bine? E totul în regulă?”, „O, am mărgăritarul meu, e tot ce îmi trebuie” – ați crede că persoana respectivă e puțin nebună, puțin instabilă psihic. Așadar negustorul de aici, care renunță la tot de dragul unui singur mărgăritar face, într-un fel, ceea ce le cere Isus discipolilor să facă. Îi cheamă să fie nebuni în ochii lumii. Îi cheamă să ducă o viață radicală de ucenicie, în care nu contează nimic altceva decât un singur lucru. Iar acel lucru, acel mărgăritar de mare preț este Împărăția lui Dumnezeu, este Împărăția cerului.