Neghina și grâul

„Lăsați să crească împreună până la seceriș.” Așadar, Evanghelia pentru această săptămână e din nou lungă, Matei 13,24-43. Deci Biserica ne oferă mai multe parabole de citit și meditat. Să le parcurgem așadar împreună: «Le-a prezentat o altă parabolă, spunând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om, care a semănat sămânță bună în ogorul său. Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat. Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina. Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: ‘Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?’ El le-a spus: ‘Un om dușmănos a făcut aceasta’. Servitorii i-au spus: ‘Vrei să mergem ca să o smulgem?’ Dar el le-a zis: ‘Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul. Lăsați să crească împreună, până la seceriș! În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu!'”»

Să ne oprim aici doar un moment. Amintiți-vă că ne continuăm călătoria prin discursul despre parabole, și un lucru pe care l-am spus în ultima sesiune dedicată parabolelor a fost să reținem că acestea nu sunt doar comparații, ci și enigme. Isus folosește această formă evreiască străveche de a învăța, enigma, mashal, proverbul, parabola, pentru a ne provoca intelectual și a ne face să ne gândim la misterele Împărăției pe care spune că o dezvăluie prin parabole. Dezvăluie Împărăția, dar în același timp o ascunde, oarecum, prin diferitele parabole. Așadar multe parabole, deși se inspiră din viața de zi cu zi, nu sunt identice cu ea. De multe ori conțin câte un element neașteptat – sau ceea ce îmi place să numesc o întorsătură – care ne dă de obicei indicii despre principalul mesaj al parabolei. De obicei, întorsătura ne ajută să o înțelegem. Nu la fiecare parabolă, dar la multe dintre ele. Și în acest caz puteți deja vedea că sunt anumite aspecte ale acestei parabole ce sunt, să spunem așa, nerealiste sau neașteptate. Deci pe de o parte, un om ce plantează sămânță bună pe ogorul său ar fi o parte standard a vieții evreiești de zi cu zi în primul secol. Era o societate agrară. Grâul era cultura de bază, din care se făcea pâinea.

Dar primul element neașteptat al acestei parabole este că în timp ce toată lumea doarme, dușmanul apare în toiul nopții și plantează mici semințe de neghină în grădină, cu scopul de a-i ruina recolta. Ce avem aici este pur și simplu răzbunare, și este de asemenea puțin comic să ne imaginăm un tip strecurându-se pe ogor în toiul nopții și semănând neghină pe tot câmpul. Cât de mult ar dura și cum ai putea face așa ceva? Așadar, puteți vedea aici imediat că se întâmplă ceva neobișnuit. Acum dacă mergem mai departe în parabolă, odată ce grâul se înalță și începe să dea rod, servitorii pot observa că a apărut și neghină. Majoritatea bibliștilor văd în acel verset o referință la ceea ce era cunoscut ca grâul și zizania. Cu alte cuvinte, există un anumit tip de iarbă, e aproape un fel de raigras, care e o buruiană dar poate arăta foarte asemănător cu grâul în primele stadii de creștere, așa că s-ar putea să nu vezi că cele două sunt diferite până când tulpinile nu încep să aducă rod, să se formeze spicele. Atunci ai putea vedea: „Stai puțin! Unele sunt buruieni și altele sunt grâu. Unele dintre acestea sunt grâu și altele sunt zizanie.” Așadar, servitorii aici observă buruienile odată ce apar roadele și – din nou, al doilea element neașteptat – sunt puțin șocați, întreabă: „Nu ai semănat sămânță bună în ogorul tău?” Deci aceasta e o surpriză pentru ei: „Cum de atunci are buruieni?”, căci în mod normal am asocia buruienile cu un fermier neglijent, neatent.

Poate ați avut cândva o grădină și ați lăsat-o de capul ei, nu ați fost atenți, nu v-ați ocupat de ea, și ce se întâmplă? Destul de curând, grădina vă e plină de buruieni. Așa că și-au întrebat stăpânul: „Ești un fermier bun. Ai semănat sămânță bună. De ce sunt buruieni pe ogor?” Și el răspunde: „Un om dușmănos a făcut aceasta”. O altă surpriză aici. Nu spune: „Păi știți, uneori apar buruienile…” Știe că acesta e rezultatul direct al uneltirii cuiva împotriva sa. Așadar, servitorii îi spun: „Vrei să mergem să le adunăm?” Aici avem un fel de întorsătură, pentru că ne-am putea aștepta ca stăpânul să spună: „Da! Smulgeți buruienile de pe ogor!”, pentru că, din nou, să ne gândim la practicile agricole obișnuite. Dacă ai buruieni în grădină, primul impuls va fi să mergi și să le smulgi, pentru ca plantele semănate acolo să continue să crească și să aducă rod. Dar stăpânul nu face aceasta, ci le spune: „Lăsați-le să crească împreună, căci dacă mergeți să smulgeți neghina, s-ar putea scoateți din rădăcină și grâul. Lăsați să rămână împreună până la seceriș, iar în timpul secerișului le voi spune secerătorilor să le separe: Smulgeți neghina și ardeți-o, iar grâul adunați-l în grânarul meu.”

Bine. Despre ce e vorba aici? Evident, nu e vorba doar despre practicile agricole din secolul I. Isus încearcă să își conducă discipolii spre unul dintre misterele Împărăției. Și unul dintre misterele Împărăției lui Dumnezeu este că atunci când o privim, vedem că e un amestec. Arată ca un ogor ce a fost neglijat, fiindcă nu are doar grâu, ci și neghină. Nu e deci o priveliște frumoasă. Ne-am aștepta ca un profet din VT să spună: „Împărăția lui Dumnezeu e ca un ogor glorios cu grâu, un ogor auriu cu grâu.” Dar nu așa arată Împărăția în parabolă. În această parabolă, Împărăția arată ca un ogor amestecat: are neghină și are grâu. Iar ideea lui Isus aici, semnificația, mesajul acestui pasaj anume este că acest fapt nu trebuie să fie un scandal pentru discipoli. Altfel spus, va exista bine și va exista rău. Va exista grâu și va exista zizanie în Împărăție până la sfârșit. Dumnezeu, în providența Sa misterioasă, permite ca binele și răul să existe, să crească, să spunem așa, laolaltă. Dar aceasta nu înseamnă că e neglijent, nu înseamnă că nu e conștient de prezența răului, nu înseamnă că nu va face nimic în acest sens. Totul va fi sortat, dar numai la sfârșit, la judecata finală. Imediat ce am spus-o, mi-am dat seama că tocmai v-am oferit explicația. Trebuia să așteptăm, pentru că Isus ne va da explicația puțin mai târziu. Dar sper că aceasta vă dă o idee despre ce face Isus aici și despre cum parabola poate fi oarecum neașteptată.