Nu poți elimina crucea din viața ta

pr. Mike Schmitz

Uneori, când privim la viețile sfinților, putem fi tentați să credem că Dumnezeu i-a ales să sufere mai mult decât majoritatea. Dar poate că această suferință este de fapt un dar. Poate că lucrurile sunt mai nuanțate decât aparenta ecuație sfânt = suferință.

Traducerea subtitrării: Dragoș Codreanu.

Durată: 9 min 41 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete: *

Tocmai am înregistrat un videoclip întreg și nu am apăsat pe butonul de înregistrare audio de două ori. Pâlpâia și nu am înregistrat nimic din audio… Chiar îmi spuneam că a ieșit foarte bine… Clasic! Clasic… Ce să faci? Să începem! Vă salut! Sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents. Recent, cineva m-a întrebat… avea un fel de criză. Pentru că l-a cunoscut pe Isus și dorea să se apropie de Cristos, dorea să devină sfânt, spunea. Dar spunea că are ezitări, deoarece se pare că dacă devii sfânt vei suferi mult, nu? Spunea că pare că dacă te apropii de Dumnezeu, vei avea mai multă suferință în viața ta. Și s-a gândit: „Nu știu dacă vreau aceasta”. Și m-am gândit: „Ce inteligent!” Da, și eu am observat aceasta! Nu știu dacă ați fost atenți la viețile sfinților, câteodată e: „Uau! Ei… Ei chiar au purtat… Crucile pe care le-au purtat m-ar dărâma! M-ar zdrobi în bucăți! Nu știu dacă vreau aceasta!” Cred că Sf. Tereza de Avila la un moment dat călătorea undeva, cred că… probabil îl slujea pe Domnul cumva… Și a căzut într-o băltoacă, și-a ridicat privirea spre Domnul, în rugăciune, și i-a spus: „Doamne, dacă așa îți tratezi prietenii, nu e de mirare că ai așa puțini!”

Din cauza la astfel de situații simțim că, bine, dacă mă apropii de Isus, dacă voi căuta să devin un sfânt, voi suferi mai mult? Aș spune, ei bine… Haideți să vedem doi „Nu” și doi „Da”. Doi „Nu” și doi „Da”. Dacă încerc să fiu sfânt voi suferi mai mult? Ce spuneți de „Nu”. Primul „Nu” e pentru că viețile sfinților sunt marcate de suferință, dar viața fiecăruia e marcată de suferință. Acesta e adevărul! Viețile sfinților sunt marcate de dureri, dar viața fiecăruia e marcată de durere. De fapt, cred că am auzit pe cineva spunând, cred că în liceu, și mi-a rămas în minte. Era într-o vreme când școlile, liceele și colegiile catolice „redecorau” scoțând crucile și crucifixele din săli. Ca și catolici, obișnuim să avem crucifixe peste tot. Și el a spus: „Uite care e problema. Poți scoate crucea din încăpere, dar nu poți scoate crucea din viața ta. Și când elevii, când noi toți, vom întâlni crucea în viețile noastre cotidiene, nu vom ști ce să facem cu ea. Așa că țineți crucifixul pe perete! Ca atunci când crucea apare în viața voastră, să știți ce să faceți cu ea.”

Aceasta e ideea: e atât de puternic să ai un crucifix la îndemână, pentru a înțelege că așa arată iubirea. Atât de mult sunt iubit! Așadar primul „Nu” e pentru că sfinții experimentează această bucurie. Din nou, sfinții experimentează bucurie. Nu o bucurie imaginară sau o bucurie „bisericoasă”. Trăiesc o bucurie reală. De ce? Pentru că dacă ei țin crucifixul aproape, ei spun: „Atât de iubit sunt?” Indiferent prin ce trec, știu că îl am pe Domnul Dumnezeu care mă iubește! De aceea ai bucurie. De fapt aceasta e promisiunea lui Isus. El spune: „Vreau ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină”. Așadar, dacă vă apropiați de Isus și căutați să deveniți sfinți, veți suferi mai mult? Într-un fel nu, pentru că veți avea mai multă bucurie.

Al doilea „Nu” este acesta: se întâmplă de multe ori cu studenții noștri că au o convertire, așa că se apropie de Domnul, își schimbă viața și spun: „Sunt mai rău decât credeam!” Ori au prima Spovadă după foarte mult timp sau poate chiar prima Spovadă dacă tocmai au devenit catolici. Și spun: „Credeam că toate relele s-au dus, dar cu cât mă apropii mai mult de Isus cu atât simt că devin mai rău”. Și e o întrebare foarte bună: „Mă adâncesc tot mai mult în păcate grave?” Un lucru pe care îl observ e că nu fac lucruri mai grave sau au o inimă mai rea. De cele mai multe ori e faptul că acum le observă. Observă lucruri pe care nu le observau înainte. Acum că se uită la Dumnezeu, care doar El e bun, doar El e sfânt, își spun: „Vai, nu sunt bun, nu sunt sfânt!”

Episcopul Baron a dat un foarte bun exemplu privind aceasta, a spus: imaginează-ți că conduci și te uiți prin parbriz, îndepărtându-te de soare. Te poți uita prin parbriz și da, vezi totul în jurul tău. Dar dacă te întorci și mergi către soare, mai ales aici în Minnesota, unde avem multă sare și cine mai știe ce mizerii pe drumuri, mergând spre soare abia poți vedea prin parbriz. Deoarece pentru că te îndrepți spre soare, tot noroiul, toată sarea, toată mizeria, tot praful de pe parbriz sunt incredibil de vizibile. Acum, doar pentru că conduci spre soare nu înseamnă că acea murdărie e abia acum acolo. Era de dinainte, dar nu o vedeai. Într-un fel suferim pentru că: „Vai, credeam că o duc bine!” Dar când mă îndrept spre Domnul, nu e mai multă suferință, e doar că acum pot vedea. Nu e mai multă stricăciune în viața mea, doar că acum o experimentez cu adevărat. Căci nu mai măsor bunătatea după cel de lângă mine, ci o măsor după Singurul care e bun. Înțelegeți? Așadar, dacă mă apropii de Domnul, voi suferi mai mult? Nu, pentru că ai bucurie și nu, pentru că poate doar observi mai multe lucruri.

Pe de altă parte, dacă mă hotărăsc să îl urmez pe Domnul, să devin sfânt, voi suferi mai mult? Da! Nu știu cum să o spun altfel: da! De ce? Pentru că în cea mai mare parte noi trecem prin viață făcând ce dorim. Da, avem oameni în fața cărora trebuie să răspundem, avem limitări toată viața… Dar când vine vorba să îl slujim pe Domnul, aceasta înseamnă să facem voința Lui. Înseamnă să îmi spun „Nu” mie. Ce ne spune Isus? „Nu puteți fi discipolii Mei dacă nu renunțați la voi, vă luați crucea și mă urmați. Trebuie deci să renunț la voința mea și să îi spun „Da” Lui. Aceasta va durea! Nu se poate altfel! Aceasta e realitatea! Trebuie să îmi spun „Nu” mie însumi! Așadar e mai multă suferință? Da! În acest sens, este! E mai multă suferință și în sensul de a fi educat de către Tatăl. Da, în Scrisoarea către Evrei se spune: „Ce tată nu își disciplinează copilul?” Înainte de aceasta, autorul spune: „Nu disprețuiți disciplina Domnului!” Adică nu fugiți de ea, nu o disprețuiți… Ci primiți-o, ca disciplină de la Tatăl! De ce? Pentru că Dumnezeu e un Tată bun. Părinții răi nu își disciplinează copiii. Părinții răi au un fel de pseudo-iubire ciudată, care le dă voie copiilor să facă orice. Dar Tatăl vostru ceresc dorește ca voi și eu să avem o inimă ca a Lui. Dorește ca voi și eu să avem o viață cum a avut Isus pe pământ. Și pentru aceasta va fi nevoie de ceva disciplină, de încercări, suferințe. Dar nu sunt în zadar, nu? Nu sunt doar încercări și suferință de dragul încercărilor sau al suferinței. E pentru că Dumnezeu Tatăl, ca un Tată bun, permite să fim încercați, să trecem prin suferință, pentru a face inima noastră ca a Lui. Pentru a face viața noastră să poată arăta ca viața Fiului Său. Dacă mă înțelegeți…

Ultimul lucru e acesta… Dacă mă apropii de Dumnezeu va fi mai multă suferință? Da! De ce? Misiunea lui Isus a fost să răscumpere lumea. Motivul pentru care a venit pe pământ a fost să mântuiască lumea. Și cum a mântuit lumea? A mântuit-o prin învățătura Sa, prin predicile, vindecările Sale? Toate acestea sunt bune, incredibile, sunt necesare într-un fel. Dar cum a mântuit lumea? Cum a răscumpărat-o? A făcut-o prin suferința Sa, prin moartea Sa, prin Învierea Sa. Dacă voi și eu vom trăi ca El, dacă voi și eu vom participa în răscumpărarea lumii, – da, câteodată prin predicare, învățare, vindecare și alte lucruri extraordinare – dar dacă vom participa cu adevărat la răscumpărarea lumii… Știți, Sfântul Paul spune: „Mă bucur în suferințele mele pentru voi”. „În trupul meu, împlinesc ceea ce lipsește suferințelor lui Cristos pentru Trupul Său, care este Biserica.” Dacă dorim să participă la aceasta, precum Sfântul Paul, înseamnă că Dumnezeu poate face aceasta prin suferința noastră, prin moartea noastră și prin Învierea noastră, prin puterea Spiritului Sfânt.

Așadar… Dacă vă străduiți să deveniți sfinți, veți suferi mai mult? Într-un fel nu, datorită bucuriei, într-un fel nu, pentru că doar observați mai multe lucruri. Dar în alte feluri da, spunându-vă „nu” vouă, fiind disciplinați de Tatăl, educați de Tatăl și participând la cuvântul răscumpărător al Fiului Său. Dar uitați care e ideea… Mă pot concentra pe suferință sau mă pot concentra pe motivul suferinței. Mă pot concentra pe durere sau pe cel pentru care experimentez durerea. Aceasta e ideea, nu? Nu e câtă suferință puteți îndura ci… Iubirea! Sunt anumite lucruri pentru care merită să luptați, pentru care merită să suferiți. Există Cineva, însuși Domnul Dumnezeu – nu există nimeni mai măreț… Așa că să suferi ca să te apropii de El? Eu cred că merită! Indiferent cât suferim, să ne apropiem de El, să devenim ca El, să îl primim – nu e nimic mai măreț! Și eu cred că merită! Din partea noastră, de la Ascension Presents, sunt pr. Mike. Domnul să vă binecuvânteze!