O biografie a Sf. Francisc de Sales

oblații Sf. Francisc

Cine este Francisc de Sales? În acest material video ne este prezentat misionarul, scriitorul spiritual, Episcopul, Doctorul Bisericii și patronul jurnaliștilor. Producția aparține oblaților Sf. Francisc de Sales, ordin religios masculin format din preoți și frați care slujesc Biserica „fiind cine sunt și fiind bine, pentru a aduce onoare maestrului artist ale cărui lucrări sunt”.

Clipul a fost subtitrat de Matei și Radu C. Dacă subtitrarea nu apare, activați-o.

Durată: 7 min 24 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube
Etichete:

Sf. Francisc de Sales

La începutul secolului al XVII-lea, Europa era în fierbere. Creștinii erau rătăciți și despărțiți; fratele întors împotriva fratelui în urma reformei protestante. Din mila Domnului, în haos a apărut o armonie blândă: o disperat de necesară lumină în întuneric. Un misionar inovativ, scriitor spiritual, Episcop, Doctor al Bisericii și Sfânt.

„Să fim cine suntem și să fim bine, pentru a aduce onoare maestrului artist ale cărui lucrări suntem.”

Francisc de Sales s-a născut pe 21 august 1567 într-o familie nobilă din ceea ce era atunci Ducatul de Savoia, o regiune muntoasă, învecinându-se cu Franța, Italia și Elveția. A fost cel mai mare dintre cei 13 copii și moștenitor al numelui familiei, destinat unei cariere în drept și politică. Dar de la o vârstă fragedă inima sa dorea doar să îl slujească pe Dumnezeu. A primit educația cuvenită unui nobil din sec. XVI, absolvind Colegiul iezuit din Claremont, Paris, și obținând doctoratul în legea civilă și bisericească de la Universitatea din Padova. Francisc avea toate aptitudinile unui funcționar civil, după cum dorea tatăl său să fie, dar sufletul său era atras de altundeva.

„Cu toții avem o vocație. Credem că Dumnezeu ne-a chemat în această stare de viață pentru a umple o nevoie pe care nimeni altul nu o poate rezolva.”

Spre marea dezamăgire a tatălui său, Francisc a renunțat la cariera promițătoare în administrația civilă, în favoarea preoției. După hirotonirea sa din 1593 a preluat o muncă misionară în districtul Chablais din Savoia pentru patru ani. Nu era nici un preot care să administreze Sacramentele în Chablais, iar a duce Sacramentele la oamenii tăi însemna înfruntarea unui pericol mare sub grava amenințare calvinistă. Celebra ziua Liturghia, în biserici reci și dărăpănate, și scria fără încetare noaptea. Acolo a devenit faimos pentru foile sale volante scrise în apărarea credinței catolice. Aceste scrieri au fost în cele din urmă publicate sub titlul de „Controversa Catolică”, lucrare cunoscută mai bine ca „Meditații asupra Bisericii”. La sfârșitul apostolatului său misionar, în care a înfruntat condiții de dificultate intolerabilă, sărăcie, bătaie de joc și chiar și atacuri fizice, Francisc a convins majoritatea locuitorilor din Chablais să se întoarcă la Biserica Catolică.

„Ca să progresăm, trebuie să ne dedicăm să înaintăm pe drumul cel mai apropiat de noi, și să facem primul drum al zilei.”

Francisc a fost numit Episcop de Geneva în 1602, pe când avea doar 36 de ani și locuia în Annecy, dat fiind că Geneva era sub control calvin. Sub conducerea lui Francisc, Dieceza de Geneza a devenit faimoasă în Europa pentru organizarea ei eficientă, clerul bine format și laicatul bine instruit, iar faima lui Francisc ca predicator, director spiritual și scriitor a crescut. A fost convins de prietenii săi să strângă, organizeze și să extindă multe dintre scrisorile sale pe teme spirituale și să le publice. În 1609 a fost publicată „Introducerea în viața evlavioasă”, lucrarea cea mai faimoasă a lui Francisc, iar de-a lungul anilor a fost republicată de 40 de ori și tradusă în engleză, italiană, latină, spaniolă și germană (și română!). Până astăzi, „Introducerea” rămâne o lucrare spirituală clasică, ce se găsește în librăriile din întreaga lume.

„Cerul și pământul nu sunt suficient de îndepărtate ca să separe inimile pe care Domnul le-a unit.”

În 1604, pe când predica în orașul francez Dijon, Francisc a întâlnit-o pe tânăra văduvă Ioana Francesca de Chantal, care dorea să se consacre mai deplin lui Dumnezeu. Prietenia lui Francisc cu Ioana a fost transformatoare pentru amândoi, iar după șase ani, în 1610, Francisc și Ioana au fondat Ordinul Surorilor Vizitațiunii Fecioarei Maria, un ordin contemplativ, dedicat rugăciunii și contemplării. Surorile Vizitantine duceau o viață simplă, centrată pe smerenie și bunătate și liberă de asumarea de penitențe și austerități extreme.

„Operele mărețe nu ne ies în cale mereu, dar fiecare moment ne oferă ocazii pentru a face lucruri mici în mod excelent.”

În 1616, Francisc a terminat scrierea „Tratatului despre iubirea lui Dumnezeu”, o carte asupra căreia s-a rugat și a muncit timp de mulți ani. Deși nu e la fel de populară sau influentă ca „Introducerea”, „Tratatul” mai este publicat și astăzi. Valoarea perenă și popularitatea scrierilor sale l-au făcut pe Papa Pius al XI-lea, în 1923, să îl proclame pe Francisc sfânt patron al scriitorilor și jurnaliștilor catolici. Pe lângă scrierile publicate ale lui Francisc, scrisorile private, predicile și conferințele sale alcătuiesc 26 de volume.

„Trebuie să facem totul din iubire și nimic cu forța.”

Francisc de Sales a murit pe 28 decembrie 1622, în Lyon, Franța, la vârsta de 55 de ani. Reputația privind bunătatea, înțelepciunea și ospitalitatea sa, precum și influența scrierilor sale, s-au răspândit repede după moarte. Biserica l-a canonizat oficial în 1665, iar în 1867 i-a oferit titlul rar de Doctor al Bisericii, titlu conferit la mai puțin de 40 de alți sfinți. Sărbătoarea lui Francisc de Sales este ținută de catolici pe 24 ianuarie.