Purgatoriul în Biblie

PURGATORIUL ÎN BIBLIE
(fragment din lecturile liturgice explicate)

A doua parabolă face o ușoară schimbare: acum este o parabolă cu un hoț în timpul nopții. Are același înțeles de bază, are același mesaj – să fii pregătit pentru când va veni Fiul Omului – dar aici, în loc să îl compare pe Fiul Omului cu un stăpân care se întoarce de la un ospăț de nuntă, are o altă turnură. Acum, Fiul Omului este ca un hoț care vine în toiul nopții să îți spargă casa. Acestea sunt două moduri de a fi pregătit. El spune: „Dacă stăpânul casei ar ști ora la care vine hoțul, nu ar lăsa să i se spargă casa”. Gândiți-vă la aceasta: există un anumit tip de așteptare și anticipare pe care le-ai putea avea ca servitor dacă aștepți ca stăpânul tău să se întoarcă. Este foarte diferit dacă cineva te sună și îți spune: „În seara aceasta știu că îți va fi spartă casa”. Vei putea dormi în acea noapte sau vei sta treaz? Ei bine, nici măcar nu te vei putea odihni! Va exista un anumit nivel de anxietate legat de ora necunoscută a sosirii hoțului.

Așadar, aici Isus folosește ambele parabole, întoarcerea stăpânului de la nuntă și hoțul din noapte, pentru a vorbi despre importanța la a fi pregătit pentru venirea Fiului Omului, dar și despre faptul că nu știi exact când va veni. Aceasta va fi o temă standard în toată predicarea lui Isus. Ori de câte ori vorbește despre Judecata finală și despre a doua venire, este esențial să subliniem că întotdeauna le spune discipolilor: „Nu știți când se va întâmpla”. Există o anumită ignoranță cu privire la momentul sfârșitului. Vedem aceasta în alte locuri din Matei și Marcu, când Isus spune: „Nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl știe ziua și ceasul când cerul și pământul vor trece”. Așadar, această ignoranță despre sfârșit este importantă pentru că, din când în când, de fapt chiar frecvent, apar oameni și stabilesc un calendar: Judecata finală se va întâmpla la această oră, în această zi. Există un exemplu foarte faimos, din anii 1980. A apărut o carte: „88 de motive pentru care lumea se va sfârși în 1988”. Și, desigur, când a venit anul 1988 și nu s-a întâmplat nimic, în anul următor a apărut o altă carte: „89 de motive pentru care lumea se va sfârși în 1989”. După cum vă puteți imagina, a doua ediție nu s-a vândut la fel de bine ca prima, care s-a vândut în milioane de exemplare, pentru că termenul limită dat, cronologia care a fost dată nu s-a realizat de fapt. Așadar, aici îl vedem pe Isus afirmând că Fiul Omului va veni, dar, în același timp, spune: „la o oră la care nu vă așteptați”. Astfel, hoțul din noapte oferă o imagine puternică a naturii neașteptate a venirii Fiului Omului. Așadar, răspunsul și datoria discipolilor lui Isus e pur și simplu să fie pregătiți și să rămână treji, să fie vigilenți, să rămână atenți.

Apoi dragul de Petru, după ce Isus a spus această parabolă – de fapt, sunt două parabole, a stăpânului și a hoțului -, Petru spune: „Doamne, spui parabola aceasta pentru noi sau pentru toți?” Petru vrea deci să știe: „Stai! Se aplică nouă sau tuturor? Cui îi este adresată această parabolă?” Și este fascinant faptul că Isus răspunde, desigur, cu o întrebare. Dacă îi pui lui Isus o întrebare, poți să fii aproape sigur că îți va răspunde cu o întrebare. Și dacă știți pe cineva care face așa, poate fi puțin enervant. Dacă pui o întrebare și ți se răspunde cu o întrebare și pui alta… Profesorilor le place să facă așa. În fine. Este totuși o metodă bună de predare, pentru că ajută persoana, o conduce spre adevărul la care vrei să fie condusă, dar într-un mod activ. Așadar, atunci când Petru pune întrebarea, Isus spune: „Cine este administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl pune peste gospodăria sa ca să le dea porția de hrană la timpul potrivit?”

Să ne oprim aici. El va spune aici o parabolă despre servitorii ce sunt pregătiți pentru stăpânul lor și fac ce trebuie să facă și servitorii ce nu sunt. Dar nu pot să nu observ aici că El îi răspunde lui Petru cu povestea unui administrator care este pus peste gospodăria stăpânului și responsabil de toate bunurile acestuia. Motivul pentru care aduc în discuție acest lucru este că, în Evanghelia după Matei, în cap. 16, atunci când Isus îi dă lui Petru cheile Împărăției și spune: „ce vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, iar ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”, este o aluzie la Isaia 22, unde Eliachim este făcut administrator principal peste casa regelui David. În Vechiul Testament, exista această figură numită al-bayit, literalmente „peste casă”. Uneori este numit prim-ministru, dar administrator principal ar fi o traducere mai bună. Deci administratorul principal din Vechiul Testament era al doilea imediat după rege și avea autoritatea regelui de a lega și dezlega și deținea cheile regatului. Așa știai cine era administratorul principal. Este fascinant că Petru, în Matei 16, este descris ca fiind administratorul principal al Împărăției lui Dumnezeu. Isus îi dă cheile Împărăției. În Luca, este interesant aici, în cap. 12, când Petru spune: „Hei, spui parabola aceasta pentru noi?”, Isus spune: „Ei bine, cine este administratorul fidel pe care stăpânul îl pune peste casa lui?” Este exact aceeași expresie. Cel „peste casă” în Vechiul Testament cu privire la regat era administratorul principal al regelui David. Acum, Isus spune o parabolă despre un administrator principal al casei stăpânului, care este practic rolul pe care îl va avea Petru drept căpetenie a celor 12 apostoli. Este al doilea în rang imediat după Isus însuși. Este doar o mică remarcă secundară, dar este destul de interesant.

În fine, aceasta conduce la o parabolă în care Isus dă o altă fericire: „Fericit este servitorul pe care stăpânul său, atunci când se va întoarce, îl va găsi astfel. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» și începe să îi lovească pe servitori și servitoare, să mănânce, să bea și să se îmbete, stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și la ora pe care nu o știe…” Și unele traduceri au „îl va pedepsi și îl va pune cu necredincioșii”, dar literal spune: „îl va tăia în două” sau „îl va tăia în bucăți”, „îl va dezmembra și îl va pune cu cei necredincioși”. Apistōn, necredincioșii. Ok, să ne oprim aici. Ceea ce face Isus în această parabolă este să ofere patru rezultate diferite, patru sorți diferite pentru patru tipuri diferite de servitori. Vreau să fiți foarte atenți la acești patru servitori.

Primul este servitorul care face ceea ce stăpânul său dorește să facă și care este pregătit pentru întoarcerea sa. Acest servitor va fi pus peste toate bunurile stăpânului. Acesta este primul servitor. Al doilea este cel care spune „stăpânul meu a întârziat” și începe să își bată colegii servitori și să mănânce, să bea și să se îmbete. Ce se întâmplă cu acel servitor? Este tăiat în două și pus cu cei necredincioși. Dacă ne oprim chiar aici, încă o dată, acestea sunt în mod clar imagini pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu sau a fi alungat din Împărăție, în pedeapsa Gheenei, nu? Vom vedea acest lucru în alte părți în Evanghelii. „Intrați în gloria Împărăției” – așa ceva descrie Isus aici. Cine este pus peste toate bunurile lui, intră în casa stăpânului, în împărăția stăpânului. Dacă aceasta este o parabolă și este o alegorie pentru Împărăția lui Dumnezeu, atunci servitorul bun este răsplătit prin faptul că este înălțat în Împărăție, „cel ce se smerește pe sine va fi înălțat”, iar servitorul rău merge în Gheenă sau în iad, experimentează pedeapsa și este pus cu cei necredincioși. Gândiți-vă aici la alte locuri în care Isus spune: „Vor fi aruncați în întunericul din afară, unde este plânsetul și scrâșnirea dinților”. Aici servitorul este aruncat printre cei necredincioși.

Dacă această parabolă ar fi fost scrisă de un creștin de mai târziu, din tradiția protestantă, care crede că doar acestea sunt cele două sorți posibile, ar fi trebuit să se oprească aici. Dar există alte două rezultate pe care Isus ni le oferă în această parabolă și este chiar fascinant. Există un al treilea servitor, servitorul care cunoștea voința stăpânului său, dar nu s-a pregătit și nu a acționat în conformitate cu voința acestuia. Cu alte cuvinte, acest servitor nu este pregătit pentru venirea stăpânului său, dar spre deosebire de servitorul rău, nu începe să abuzeze alți oameni. Nu se îmbată, nu își bate colegii servitori și servitoare, doar că nu este atât de pregătit pe cât ar trebui să fie. Nu este pregătit pentru întoarcerea stăpânului. Deci care este pedeapsa lui? Nu se spune că este tăiat în două sau pus cu cei necredincioși. Se spune că primește o bătaie aspră. Și apoi al patrulea servitor este unul diferit. Acesta este cel care nu a știut voia stăpânului său, dar a făcut ceea ce merita bătaia. Această persoană primește o bătaie ușoară. Așadar, acest servitor are ceea ce teologia morală de mai târziu va numi „ignoranță invincibilă”. Cu alte cuvinte, nu știa care erau poruncile stăpânului, indiferent de motiv, și nu s-a pregătit, a făcut ceea ce merita bătaia, ca al treilea servitor, dar era mai puțin vinovat pentru că nu știa ce trebuia să facă. Acesta a primit o bătaie ușoară.

Trebuie subliniat că această imagine a unui stăpân care își bate servitorii va stârni evident aversiune, în special pentru cititorii din zilele noastre, dar în antichitate, servitorii și sclavii făceau parte din peisajul vremii. Așadar, Isus folosește ceea ce oamenii cunosc, realitățile pământești, pentru a ilustra ceea ce ei nu înțeleg, și anume Împărăția lui Dumnezeu, realitățile eterne. Așadar, dacă primul servitor, fericit, este imaginea răsplătirii în rai, iar al doilea servitor, rău, este imaginea pedepsirii veșnice în iad, atunci ce sunt ceilalți doi servitori, care au primit fie o bătaie aspră, fie o bătaie ușoară? Ei bine, vă las să vă dați seama. Nu, nu! Nu vă las să vă dați seama. Voi răspunde eu pentru voi. Aceasta este în mod evident o imagine a pedepsei escatologice. Este o bătaie, deci există o pedeapsă implicată, dar este temporară, nu permanentă. Pentru că al doilea servitor, cum este pedepsit? Fiind tăiat în două. Acum, exceptând metodele medicale moderne, aceasta era o stare permanentă în antichitate. Dacă cineva te tăia în două, rămâneai tăiat în două; este o imagine a morții. Dar bătaia înseamnă că este o pedeapsă finită, temporară.

Această imagine va pune baza în chiar învățătura lui Isus pentru doctrina de mai târziu a Bisericii cunoscută sub numele de purgatoriu – ideea că, după moarte, la judecata noastră, există oameni ale căror păcate nu vor fi atât de grave încât să fie aruncați în întunericul de afară al Gheenei, dar, în același timp, faptele lor nu sunt atât de drepte încât să intre imediat în gloria Împărăției, ci trebuie să fie purificați și să experimenteze pedeapsa vremelnică pentru păcatul venial pe care o cer păcatele lor, pe care o cere dreptatea, înainte de a putea fi purificați și de a intra în Împărăția cerurilor. Ei bine, aceștia sunt ultimii doi servitori din parabolă, nu? Această pedeapsă a purgatoriului poate fi severă pentru unii oameni, care știau ce este greșit și au făcut totuși. Iată de ce păcatul venial intenționat nu este, apropo, ceva cu care să te joci. Uneori catolicii îl iau cu ușurință: „O, păcatul venial…” Nu, nu! Păcatul venial intenționat nu este ceva cu care să te joci. Apoi e păcatul venial în care persoana nu este conștientă că e ceva greșit. Sunt sigur că vă puteți gândi la exemple de acest gen. Acele păcate au totuși consecințe: servitorul din parabolă este totuși pedepsit, dar este o pedeapsă mai ușoară; literalmente „ușor” este sensul lui venial; aceasta înseamnă cuvântul venial. E o pedeapsă mai ușoară decât a celor care știau ce este greșit și au făcut oricum.

Așadar uneori oamenii spun: „Dr. Pitre, unde este doctrina purgatoriului în Biblie?” Sunt multe locuri diferite spre care puteți indica. Puteți indica 2Macabei 12, unde se roagă pentru morți; puteți indica spre Paul, 1Corinteni 3, despre a fi „salvat prin foc”. Dar ceea ce oamenii adesea nu fac este să arate de fapt spre Isus, în Evanghelii. Parabola lui Isus de aici, din Luca 12, ne oferă una dintre cele mai clare baze biblice pentru faptul că raiul și iadul nu sunt singurele opțiuni escatologice când vine vorba de judecată. Există, de asemenea, o a treia zonă, al treilea tărâm, care este o pedeapsă vremelnică pentru păcat, care nu exclude pe cineva în cele din urmă din Împărăție, dar trebuie să fie suportată înainte de a putea intra în bucuria casei stăpânului.