Viu în Duh & faptele trupului

Brant Pitre

Ce înseamnă când Paul pune în contrast carnea și duhul? Ce înseamnă să trăiești în duh? Și ce legătură au toate acestea cu învierea trupului? Dr. Brant Pitre discută aceste lucruri atunci când analizează Romani 8. Secvență publicată de CatholicProductions.com (corespunzând la duminica a XIV-a din timpul de peste an, anul A) și tradusă de Ioan Moldovan.

Durată: 10 min 57 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete:

VIU ÎN DUH & FAPTELE TRUPULUI
(fragment din lecturile liturgice explicate)

A 14-a Duminică din timpul de peste an, pentru anul A, continuă călătoria noastră prin capodopera teologică a lui Paul, Scrisoarea către Romani. Iar acum am ajuns la unul dintre capitolele mele favorite din Romani: cap. 8. Este superbul capitol al lui Paul despre această lume și cea care va veni, despre vechea creație și noua creație. Iar în cap. 8, vv 9.11-13… Biserica selectează aceste versete, din acest capitol, pentru lectura de azi, în Duminica a 14-a. Să vedem deci ce spune Paul și vom încerca să explicăm. Ok. În Romani 8,9, Paul scrie: „Însă voi nu sunteți în carne, ci în duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al Lui.” Iar apoi se sare la v. 11: „Dacă Duhul Celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morți locuiește în voi, Cel care l-a înviat pe Cristos din morți va învia și trupurile voastre muritoare, prin Duhul Lui care locuiește în voi. Așadar, fraților, noi nu suntem datori cărnii ca să trăim după carne. Dacă trăiți după carne, veți muri. Dar dacă, prin Duh, faceți să moară faptele trupului, veți trăi!”

Să ne oprim. Ce se întâmplă aici? Primul lucru ce ar trebui spus e că – și am spus aceasta și altădată – e că atunci când Paul vorbește despre carne și duh, nu vorbește despre trup și suflet în felul în care noi am presupune dacă am auzi acele cuvinte, în special dacă le auzim în opoziție unul cu altul. Nu se referă la partea exterioară a sinelui și partea interioară a sinelui. El vorbește despre două tărâmuri, despre două sfere ale realității. Termenul „carne” la Paul – cuvântul grecesc este sarx – se referă la această lume vizibilă decăzută, lumea din jurul nostru, care, bineînțeles, include trupurile noastre muritoare, include carnea noastră, dar nu este limitată la aceasta și nu este… Poate induce în eroare să o reduci la aceasta sau să te gândești la ea doar în acei termeni. Și în al doilea rând, tărâmul duhului este sfera realității aflată sub domnia Duhului Sfânt, la care participăm în mod invizibil și spre care înaintăm prin harul lui Cristos, care va deveni complet vizibilă în Rai, în Noul Ierusalim, și mai apoi în noua creație, în lumea ce va veni, care va fi complet cufundată în și însuflețită de Duhul Sfânt.

Așadar, când Paul vorbește despre aceste două sfere ale realității, carnea și duhul, acestea sunt, practic, sinonime cu vechea concepție evreiască despre vechea creație și noua creație. Și am vorbit despre aceasta și în altă parte, dar puteți reprezenta aceasta ca două cercuri suprapuse, două sfere suprapuse ale realității. Pe de o parte, avem sfera cărnii, vechea creație, care se referă la această lume prezentă, la această lume decăzută a păcatului și a morții. Și pe de altă parte avem sfera duhului sau lumea ce va veni sau noua creație, care este tărâmul în care Cristos cel înviat și toți sfinții vor domni într-o zi, în slavă, la sfârșitul timpului, la Judecata finală, învierea morților, și în care Cristos deja domnește acum, în Ierusalimul ceresc. Așadar, sunt aceste două sfere suprapuse ale realității. Iar între ele e tărâmul la a fi „în Cristos”. Aici trăiesc creștinii care se află încă în această lume, într-un fel de fază intermediară. Nu vreau să spun limb, căci are tot felul de conotații. Însă este locul în care cele două tărâmuri se suprapun.

Așadar, pe de o parte, creștinii care sunt botezați îl au deja pe Duhul lui Dumnezeu locuind în ei. Au deja noua viață a învierii în ei, dar aceasta nu s-a manifestat încă deplin în învierea trupurilor lor. Prin urmare, ei încă experimentează suferința, moartea… Chiar trebuie încă să lupte împotriva păcatului. În același timp, însă, ei aparțin cu adevărat vieții noii creații și sunt pe drum spre acea viață. Așadar, ceea ce încearcă Paul e să îi facă pe cititorii scrisorii să înțeleagă că, chiar dacă vizibil, când privesc în jurul lor, pare că ei sunt încă în carne, în această lume decăzută a păcatului și morții, realitatea invizibilă este că ei nu sunt, ci trăiesc în duh. Și motivul pentru care poate spune aceasta e că, prin Botezul lor și prin credință, Duhul lui Dumnezeu locuiește deja în ei. Duhul locuiește deja în ei. Iar implicația acestui fapt spiritual e că dacă Duhul lui Cristos „este în voi, chiar dacă trupurile voastre sunt moarte din cauza păcatului, duhurile voastre sunt vii datorită dreptății” (Romani 8,10). Așadar, chiar și cei care – și e un mare mister – chiar și cei care au murit cu Cristos în Botez, cum spune Paul în Romani 6, tot vor experimenta moartea fizică. Botezul nu șterge consecințele păcatului. Chiar și creștinii vor gusta rodul amar al morții fizice și al suferinței și bolii și tot felul de încercări și strâmtorări.

Totuși, ce Paul spune aici e că dacă Duhul locuiește în voi, aveți un fel de plată în avans, să spunem așa. Aveți o promisiune, aveți speranța sigură a participării la viața învierii, ceea ce nu va include doar viața spirituală dată sufletului, ci și viața fizică, trupească, dată trupului înviat. Așa cum spune în v. 11: „Duhul Celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morți va învia și trupurile voastre muritoare, prin Duhul Lui care locuiește acum în voi.” Așadar, dacă doriți să participați la înviere acum, cu alte cuvinte, asigurați-vă că Duhul Sfânt continuă să locuiască în voi, căci El e garanția voastră pentru participarea la viața lumii viitoare. Nu o puteți vedea acum, este invizibilă, dar este o participare reală la acea viață și este garanția că același Duh care l-a înviat pe Isus din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare. Un motiv important de subliniat este acela că în sec. I, ca acum, poate fi tentant să gândim: „Învierea trupului e ceva ce a fost pentru Isus, dar nu și pentru mine neapărat.” Așadar, Isus a fost înviat din morți, mormântul Lui e gol, trupul Său a fost glorificat pentru a dovedi că era cu adevărat Mesia. A fost o revendicare a identității Sale. Și e adevărat, desigur, la un nivel, dar nu aceasta este totul. Pentru că Învierea lui Isus în Duminica Paștelui este și o prefigurare a ceea ce același Duh va face cu trupurile noastre muritoare la învierea din ziua de apoi.

Așadar, Paul încearcă să îi facă pe cititorii Scrisorii către Romani să vadă să privească înainte, să spunem așa, în viitor, la propria lor participare la viața glorificată pe care Cristos o posedă deja, acum, ca urmare a Duminicii Paștelui. Așadar, care e consecința aici? Ei bine, sunt două implicații. Prima este cea escatologică, pe care tocmai am menționat-o. Există o implicație escatologică: dacă Duhul locuiește în mine și continuă să locuiască în mine, atunci voi participa la învierea trupească a morților la sfârșitul veacurilor. Însă există și o implicație morală a realității locuirii Duhului și a faptului că nu mai sunt în carne, ci, de fapt, trăiesc în Duh. Pot trăi în Louisiana, dar, de fapt, aparțin Împărăției lui Dumnezeu, Ierusalimului ceresc. Aceea este adresa mea reală, adevărata mea cetățenie – este în Rai. Implicația morală a acestui fapt este că nu mai pot trăi ca si cum aș aparține acestei lumi; nu pot trăi ca și cum aș fi în carne. Trebuie să trăiesc ca și cum sunt în Duh. Trebuie să trăiesc realitatea care este invizibilă, dar care e un rezultat real al unirii mele cu Cristos prin credință și Botez. Așadar, Paul spune aici: „noi nu suntem datori cărnii, ca să trăim după carne. Dacă trăiți după carne, veți muri.” Observați aici, încă o dată: nu spune „dacă trăiești în trup”. Noi toți trebuie să trăim în trup. El vrea să spună: dacă trăiești după căile trupului, ale lumii păcătoase, decăzute, în care locuim. Dacă doriți un exemplu cum arată aceasta, vedeți Galateni 5, unde Paul enumeră faptele trupului. Și sunt lucruri ca idolatria, imoralitatea sexuală, invidia – toate diferitele păcate de moarte, păcate capitale, sunt parte din faptele trupului.

Așadar, ce spune el e că nu mai poți trăi în păcat de moarte. Despre acest lucru vorbește de fapt. Pentru că „dacă trăiți după carne, veți muri.”. Și aici nu se referă la moartea fizică, toți vom muri fizic, dar dacă participi la faptele trupului – și anume activitățile păcătoase ale trupului – vei muri spiritual, vei pierde viața lumii ce va veni. Așadar, în contrast, dacă Duhul trăiește în voi atunci „prin Duh, faceți să moară faptele trupului”, și făcând aceasta, veți trăi. Ce vrea să spună, așadar, prin aceasta? Nu spune că trupul e rău. Ce vrea să spună, totuși, e că trupurile noastre sunt decăzute și din această cauză, suntem înclinați spre păcat. Toți știm cum e să simțim poftele și dorințele trupului nostru care nu sunt bune, care nu sunt sfinte, care nu sunt drepte ci înclinate spre păcat. Paul explică aceasta ulterior în Romani – de fapt mai devreme, în Romani 7: „Binele pe care îl vreau nu este ceea ce fac”. Această înclinație de a face răul mai degrabă decât binele e parte din natura noastră căzută. Paul spune deci că dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi, ceea ce trebuie să faceți este să faceți să moară faptele sau lucrările trupului. Cu alte cuvinte, trebuie să eradicați păcatul din viața voastră. Și aceasta înseamnă să luptați împotriva tendințelor păcătoase și să luptați împotriva înclinației spre păcat. Și imaginea folosită aici de Paul e aceea de a face ca faptele, lucrările trupului, să moară, a le anihila. Și spun aceasta pentru că cineva m-a întrebat recent despre aceasta: termenul de mortificare – de unde provine în tradiția spirituală a Bisericii? Acest termen vine din Romani, capitolul 8. Căci Paul spune literalmente aici în greacă: trebuie să omorâți sau să mortificați… Dacă cineva spune că e mortified (eng.), înseamnă că e îngrozit de moarte. Mortalitatea are de-a face cu moartea. Așadar, faci să moară faptele trupului.