Vizita la Elisabeta

CĂLĂTORIE CU SFÂNTA FAMILIE

22) VIZITA LA ELISABETA
Cântarea de laudă a Mariei

Bună! Sunt Kimberly Hahn și bine ați venit la această „Călătorie prin Advent”. În Luca 1,39-56, Sf. Luca vorbește despre misterul acestei vizite. Fără ezitare, Maria își face planuri să o viziteze imediat pe Elisabeta. După cum spune Luca 1,39: „s-a dus în grabă”. E nerăbdătoare să îl anunțe pe Mântuitorul, această veste minunată. Nu știm momentul în care Maria i-a împărtășit acest lucru lui Iosif. Creștinii din Israel ne-au spus recent că tradiția lor este că ea i-a spus imediat. El s-a frământat legat de veste, Dumnezeu l-a întâlnit într-un vis, iar în Matei 1,20-21, citim: „După ce cugetase el acestea, iată, un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu și îi vei pune numele Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele sale».”

Iosif se supune imediat. O ia pe Maria de soție și își ia în serios rolul de tată al lui Isus. El trebuie că a însoțit-o până la casa Elisabetei, asigurându-le că amândoi sunt în siguranță, în acea călătorie de 110 km. Maria este nerăbdătoare să îl aducă pe Isus la Elisabeta, să o ajute la ce are nevoie, și să împărtășească vestea cea bună cu cineva care va fi părtașă la bucuria lucrării miraculoase a lui Dumnezeu. La auzul vocii Mariei salutând-o, Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt, iar propriul ei copil nenăscut, Ioan Botezătorul, a sărit de bucurie în pântecele ei. Elisabeta spune: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău. Și de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?” – în vv. 42-43. Elisabeta recunoaște prezența lui Isus și chemarea profundă a Mariei ca mamă a Domnului, a Mântuitorului. Ce confirmare a lucrării lui Dumnezeu în Maria!

Elisabeta spune în v. 44 către Maria: „Când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, copilul în sânul meu a tresăltat de bucurie”. Maria este tabernacolul viu în care locuia Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a răspuns prezenței lui Isus cu bucurie, iar Elisabeta proclamă în v. 45: „Fericită este aceea care a crezut că cele spuse ei de Domnul se vor împlini!” Când Sf. Luca consemnează aceste evenimente în cuvinte, el le conectează în mod deliberat cu Vechiul Testament. El știe că, pentru israeliți, Chivotul Legământului era unul dintre cele mai prețioase obiecte religioase ale lor. Acesta conținea cele Zece Porunci – cuvântul lui Dumnezeu; toiagul lui Aaron – care era mare preot; și un vas cu mană – pâinea miraculoasă cu care Dumnezeu și-a hrănit poporul. După ce israeliții au recuperat Chivotul Legământului de la dușmanii lor, filistenii, acesta a rămas timp de trei luni în ținutul muntos din Iudeea, în casa lui Obed-Edom, conform 2Samuel 6,2.11. Regele David s-a dus să o recupereze, spunând: „Cum să intre la mine chivotul Domnului?” – în v. 9, simțindu-se nevrednic și binecuvântat. Apoi regele David l-a adus înapoi la Ierusalim în procesiune, în strigăte de bucurie, în timp ce sărea în fața Chivotului din toată inima, în vv. 12-16.

Maria s-a dus acasă la Elisabeta, în ținutul muntos al Iudeii, și a rămas acolo trei luni. Același verb care îl descrie pe rege sărind în fața Chivotului Legământului la intrarea acestuia în Ierusalim, este exact același verb care descrie modul în care Ioan Botezătorul a sărit de bucurie în pântecele Elisabetei, salutându-l pe Domnul în Maria, noul Chivot al Legământului. Cuvintele regelui David: „Cum să vină la mine Chivotul Domnului?”, din 2Samuel 6,9, sunt reluate în salutul Elisabetei către Maria: „De unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?” La fel cum poporul a strigat laude lui Dumnezeu când a văzut Chivotul, la fel Elisabeta exclamă cu voce tare laudă lui Dumnezeu când o vede pe Maria. Chivotul Vechiului Legământ din Cortul Întâlnirii era umbrit de Duhul Sfânt, care era prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Tot așa, Maria, ca noul Chivot al Legământului, a fost umbrită de Duhul Sfânt, astfel încât Fiul lui Dumnezeu este acum prezent în mijlocul poporului Său. Mai mare decât conținutul primului Chivot al Legământului, în pântecele ei, Maria poartă însuși Cuvântul lui Dumnezeu, Marele Preot și Pâinea vie din cer.

Cele două femei împărtășesc bucuria de a se încrede în voia lui Dumnezeu și în Cuvântul lui Dumnezeu. Ele își amintesc una alteia de Proverbe 3,5.6: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe priceperea ta! Recunoaște-l pe toate căile tale și El va îndrepta toate cărările tale!” Apoi Maria îl glorifică pe Domnul în Magnificat, în vv. 46-55. Ea anunță fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunile tip legământ despre Mesia. Ea declară cu smerenie că El a făcut lucruri mari pentru ea. Proclamă milostivirea lui Dumnezeu față de cei care se tem de El în fiecare generație și apoi spune că generațiile viitoare o vor numi binecuvântată – adică voi și cu mine.

Și cum rămâne cu Iosif? Tradiția creștinilor din acea zonă spune că a mers la Templu timp de trei luni pentru a reflecta, a se ruga și a se pregăti pentru chemarea lui Dumnezeu în viața sa ca soț al Mariei și tată al lui Isus. Apoi s-a întors acasă la Elisabeta și Zaharia pentru a o aduce pe Maria în siguranță cu el la casa lor din Nazaret și pentru a aștepta nașterea copilului Isus. Tot așa, și noi ar trebui să ne luăm timp să reflectăm, să ne rugăm și să ne pregătim pentru tot ceea ce ne rezervă Dumnezeu în viitor. Trebuie să ne gândim la ceea ce a făcut și să îi cerem harul de a răspunde voinței și cuvântului Său, așa cum au făcut Maria și Iosif. Dumnezeu să vă binecuvânteze.