Apropiindu-se, i-a legat rănile

Luca 10,34

Porunca cea mai mare
Iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” Acesta a răspuns: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!”

Caritatea samariteanului
Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. La fel şi un levit, trecând prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. Dar un samaritean care călătorea a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară şi ducându-l la un han, i-a purtat de grijă. În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce». Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” El a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”

Luca 10,25-37 / Duminica 25 după Rusalii

Fii Cristofor!

Îți place mesajul din această pagină? Dacă da, te invităm să fii Cristofor, adică purtător de Cristos, distribuind mesajul paginii în rețelele sociale pe care le folosești. Ai la dispoziție butoanele din stânga paginii, sau butonul de mai jos, care te va conduce la această postare pe pagina noastră de Facebook!
Share!
Scurtă reflecție

Isus ne răspunde clar: oricine este aproapele meu. Oricine în nevoie. Oricine cu care ne întâlnim întâmplător. Oricine, orice culoare ar avea pielea lui, orice credinţă ar avea. Pentru vechii greci, orice străin era un “barbar”; pentru evrei, orice străin era un “câine”; pentru mahomedani, orice străin era un “infidel”; dar pentru Isus, fiecare om, străin sau nu, prieten sau nu, era un frate. Aşa că în loc să se întrebe “Cine este aproapele meu?”, creştinul se întreabă: “Cui pot eu să îi fiu aproape?” Singurul criteriu de luat în seamă este: “Are el nevoie de un semen?” Dacă are, atunci suntem delegaţi de Cristos să fim aproapele lui. Nu avem opţiune – dacă dorim să rămânem poporul lui Dumnezeu. (pr. Coniaris)

Alte informații

Citește din timp lecturile de duminică: apostolul și evanghelia. O poți face de exemplu consultând agenda liturgică online.

Agenda liturgică
Tehnice

Realizare grafică: Oana C. Cristofor
Data publicării: 12 noiembrie 2016
ID intern: 00369