Geneză 1-2-3
manualul de funcționare a omuluiSesiunea 5: Rolurile omului
î.C. / d.C. și î.P.O. / d.P.O.
Celor care sunt atei înverșunați – adică cu o aversiune viscerală față de creștinism – trebuie să le fie dificil să se uite la calendar, chiar și la data arătată de telefon. De ce? Pentru că anul scris acolo dă mărturie despre împărțirea istoriei omenirii în două: înainte de Cristos și după Cristos.
Dacă ar fi să se propună un nou an zero, ce eveniment ar propune oare ateii? Ziua căderii Bastiliei, ca eveniment major al Revoluției Franceze? Atunci se vorbea cu îngâmfare despre începerea Erei Republicane, iar săptămâna iudeo-creștină de 7 zile a fost înlocuită cu una de 10 zile. A prins noul sistem? Atât de mult a prins încât mulți nici nu am auzit de el. Sau poate ziua publicării „Originii speciilor”? Sau ziua de naștere a lui Richard Dawkins ori a lui Christopher Hitchens? Care ar fi o propunere mai bună? Ce eveniment major ar fi, în opinia ateilor, demn de a împărți istoria în două?
Înainte de î.C. / d.C. – în regimul comunist transformat în î.e.n. și e.n. – o împărțire importantă a istoriei omului a dat-o păcatul comis de Adam și Eva – păcatul originar sau strămoșesc, subiectul sesiunii trecute. Haideți să spunem î.P.O. și d.P.O. De ce este importantă această împărțire? Pentru că ea stabilește un reper. Dacă l-am lua pe Albert Einstein ca reper de inteligență, toți am fi teribil de proști. Dacă în schimb l-am lua pe supraponderalul Toma de Aquino ca reper de aptitudini sportive, toți am fi de 10 la sport. Fără repere corecte devenim confuzi privitor la noi înșine.
Vedem încă o dată de ce primele trei capitole din Geneză sunt vitale pentru om: primele două ne descriu omul î.P.O., iar al treilea ne relatează evenimentul care a răsturnat omul la starea de d.P.O. Dacă drept reper iau omul de d.P.O. atunci voi spune fatalist: „Ok, ăsta sunt eu și merg înainte”. Dacă reperul îl am în perioada î.P.O. atunci voi spune: „Ok, așa sunt acum, dar altceva sunt chemat să fiu”. Când Isus a fost pus în fața viziunii despre divorț, în loc să se resemneze: „Așa a ajuns omul acum”, a spus: „La început – a se citi î.P.O. – nu a fost așa” (Matei 19,8). Da, a făcut trimitere la Eden, la planul originar al lui Dumnezeu pentru om.
În orice piață găsim un cântar de referință: dacă credem că suntem înșelați la cântar, putem verifica făcând cântărirea „oficială”. Când ne simțim înșelați sau derutați de ceea ce ne spune societatea că suntem, Cristos ne trimite la Adam, mai exact la Adam î.P.O., iar Biserica, la Noul Adam. În cei doi Adami avem reperul corect pentru existența noastră. De la ei vom învăța ce avem noi de făcut.
Accesul este 100% gratuit la întreg programul. Explorați sesiunile folosind legăturile de mai jos.
Sumar
ADAM, CRISTOS ȘI EU
- Rolurile lui Adam
- Fără un reper corect de normalitate, oamenii nu își dau seama că ar trebui să schimbe ceea ce fac greșit.
- Privim la omul din Eden, la cum era „la început”, pentru a înțelege cum suntem chemați și noi să fim.
- Vedem așadar rolurile pe care le avea Adam: fiu al lui Dumnezeu (Geneză 5,3); preot (2,15); muncitor (2,5); rege (1,26); profet (2,19); om de știință (2,19); mire (2,18).
- Noul Adam, Isus Cristos, îndeplinește și El toate aceste roluri și le duce la perfecțiune.
- Acestea sunt și rolurile noastre, manualul nostru de funcționare!
- Fiu și preot
- Prin Botez suntem fii adoptivi ai Tatălui – deci și moștenitori ai împărăției Sale.
- Dispoziții fundamentale pentru fiii Tatălui ceresc: „dorința de a-i semăna” și „inima smerită și încrezătoare” (CBC 2784).
- Tot prin Botez suntem „părtași la preoția comună a credincioșilor” (CBC 1268).
- În virtutea preoției comune, noi, laicii, suntem chemați să aducem jertfe și să sfințim.
- Trebuie să ne trăim întreaga viață în Domnul, cu Domnul și pentru Domnul.
ROLURI PENTRU FIECARE
- Muncitor și cercetător
- Prin muncă noi colaborăm cu Dumnezeu la desăvârșirea creației.
- Munca a făcut de la început parte din planul lui Dumnezeu pentru om.
- Munca este loc de întâlnire cu Dumnezeu, de împlinire a voinței Sale, de sfințire.
- Munca (ne) sfințește atunci când este făcută de calitate și din inimă.
- Suntem și cercetători în laboratorul lui Dumnezeu numit Univers.
- Setea de cunoaștere este de la Dumnezeu.
- Nu inventăm legile naturii, ci le „citim” așa cum au fost scrise de Dumnezeu.
- Rege, profet și mire
- Suntem chemați să fim regi în primul rând peste noi înșine și peste păcat.
- Stăpânirea de sine este cheia pentru a fi rege.
- A învăța să ne controlăm patimile duce la adevărata libertate.
- Profetul este cel care vestește cuvântul lui Dumnezeu și îl explică.
- Ne îndeplinim rolul de profeți „prin mărturia vieții și prin cuvânt”.
- În rolul de mire, suntem chemați la comuniune pe verticală cu Dumnezeu și pe orizontală cu semenii.
- Fiecare Liturghie este o înnoire a legământului nostru de iubire cu Dumnezeu și o unire mistică cu El.
- Theo-drama
- Harul lui Dumnezeu face posibil pentru noi să trăim rolurile primite prin Adam și duse la împlinire de Cristos.
- Trebuie să recunoaștem că adesea preferăm rolurile alese de noi în locul celor stabilite de Dumnezeu.
- Ne găsim împlinirea atunci când ne călăuzim viața după ceea ce Dumnezeu dorește să facă cu noi și prin noi.
Recomandăm folosirea și a manualului (integrat alăturat în pagină)
Iată de exemplu ce veți putea citi în manual:
- Dicționar
- Doctrina socială
- Teoria genului (gender)
- Vreau să știu!
- Toți oamenii sunt fiii lui Dumnezeu sau doar unii dintre ei?
- Meseria lui Isus a fost de tâmplar?
- Mortificările nu sunt o practică dintr-o altă eră istorică?
- Progresele științifice nu sunt bune?
- Aprofundări
- Ce spune Catehismul despre laici
- Predică despre muncă a Sf. Josemaria Escrivá
- Biserica despre muncă
- Papa Ioan Paul al II-lea despre libertate și regalitate
- Chemarea universală la sfințenie
- Rolurile noastre